Sa vedem…
Eşti ceea ce prea mulţi visează-n fiecare dimineaţa…
Eşti îngerul din plină noapte ce veghează, ce nu lasă somnul dulce sa se ducă.
Stai si stau, de fapt noi stăm la tine’n braţe ocrotiţi de toate cele.
Eşti o zana prea frumoasă, cea din basme, ceea ce lasă dulci miresme îmbietoare, aromate, m’bătătoare.
Eşti un mic dragon de foc cel ce scuipă apă multă mult prea multă ca din ochi, hmm…. si pentru ce?
Te mai miră vocea tremurânda’ta? Căci îţi pasă de prea multe, angajaţi şi şefi, soţii…
Tu eşti tot si pentru toţi tu eşti doar acum un joc!
Ca o flacăra ce arde, mai încetişor acum, prea puternic mâine seara, dar perfect tu zi de zi…
