Am ras… Am suras… Alaturi de femeia ce viata mi-a daruit-o… Am alergat alaturi de ea peste mari si tari, sufletele s-au unit si departe am ajuns. Pe plaja cu nisipul rece-am esuat,acolo unde cainii-au firele de nisip le-au imprastiat, cele care nu-ti dau pace nici sub dus caci lipite stau pe tine…
De ceva timp incoace, in schimb ceva se intampla. Ce? Nu stiu… Dar…
Aseara, ca si in cealalta seara, defapt aproape ca in fiecare seara sufletele noastre plang… Prelung… Mult prea mult pentru cat ar trebui… De ce? De ce sunt certuri si discutii? Cum de? Cum se? Poate intampla ca aceste certuri sa-si faca loc in serile zilei ce ar trebui umplute cu fericirea dragostei?
De prea mult bine? De prea multa fericire?
Promisiuni… Marturii… Rugamintile si implorarile desarte sfasie ceea ce-ar trebui sa fie, sa fiu, sa fim noi 2 si-o dragoste nebuna, ca-n povesti!
Intro seara, rece, umeda si-ntunecata, intr-o seara-n care munca iti da tarcoale, frigul te-a invaluit prea tare-ai stat cu mine acolo… Acolo unde stropi fierbinti de apa dulce ne-au soptit pe la urechi dragostea ce-ar trebui s-o cuprindem noi, acolo…
Cate un sarut acum s-a dorit sa se afirme si mai tare, si mai tare… E un pic mai maroniu transformandu-se in roz, iar te-ai pus tot tu pe mine, iar te-ai suparat aiurea…
Iar acolo la tv, muzica canta de zor… Noi in pat, eu in pat si tu pe mine… Ah ce bine te-am simtit… Dragostea cu geamat dulce m-a-n muiat pe loc acolo…
Hai dormim, iubita mea… Nu te mai gandi la… Dormi acum iubirea mea…
