În miez de noapte stau cu ea în braţe şi mă uit cum câte una mai străpunge bolta luminând câte un pic valurile care bat la ale noastre picioare reci…
Mângâierile intense pline de răsfăţ mă fac să vreau, ne fac să vrem să nu se termine, să se piardă în bezna ce ne înconjoară, să ne cuprindă un amor rarefiat, să încinga trupurile reci de pe nisipul fin în care stăm domol şi povestim. Respirând sacadat am încetat să pierdem şi să ne furăm câte un sărut căci somnul dulce-amarui vine şi saşează’ lansând-uşi urma anevoioasă pe ploapele ce cad uşor în priviri pline de candoare.
Umblă precum o diva parcă în cămaşă de noapte fără luna fără spirit înconjurată doar de valul braţelor mele care nu-şi mai termină prelunga îmbrăţişare în care ea… Perfect se potriveşte…
Stăm, privim şi ne uităm în cu ochii noi comunicăm şi nu vrem, nu vrem să plecăm din paradisul nisipos şi iar tresare câte un sărut armonios… Ştim că’s ultimele săruturi şi îmbrăţişări ce-şi au loc pe o plajă şi nu se-ndură să-mi dea drumul… Încă-odată şi-ncă odată…
Am zburat spre casa lăsând în urmă amintiri dulci ale nopţilor brazdăte cu mici focuri albe
