Tre’ sa primesc un telefon, deasta nu beau nimic. asta le-am zis prietenilor mei din aceasta minunata seara. l-am primit… l-am primit precum o veste asteptata de mii de ani. 10 minute de stat in fata casei si nimic. nici urma de ea. am pus mana pe telefon si am sunat de sute mii de ori si… nici un raspuns! nimic! era clar… nu aveam sa o mai revad niciodata si totusi 19 minute mai tarziu suna… si scuza a fost suficient de buna incat sa mai bat odata drmul anevoios ce se intindea in fata-mi! se apropie ca o gazela plina de energie si entuziasm, ma saruta pe obraji, saluta pasagerul si a urmat o convorbire anevoioasa, trasa de par, plina de fum si de rugina. el se da jos, coboara anevoios parca putin suparat.
Raman cu ea… singuri…
intrebearea care mi-a fost adresata: unde mergem?… o intrebare plina de plictiseala si nicidecum ceea ce vroiam sa aud! o revad dupa mult timp si nu a fost in stare sa scoata ceva mai bun pe gura. am condus catre un loc misterios pentru mine…! frana brusc, stanga de volan, evita masinile, acceleratie puternica, verde la semafor, galopand pe soselele strabatute de o sina de tramvai am ajuns… unde vroiam EU!
pe marginea lacului….
noaptea, luna plina, luminile lampilor demult expirate se reflecta in lacul linistit din marginea orasului… rasufla adanc, se linisteste… a urmat o convorbire impartiala… prieteni, iubiti, colegi, relatii. ganduri si amintiri mi-au strafulgerat bostanul. a fost placut, linistitor.
3 ore… stres si diplomatie la maxim…
…dusi de val am ajuns pe malul marii unde intunericul a imbracat plaja si marea, iar luna a reusit sa atinga gentil marea si sa se contopeasca cu valurile marii. vorbim… plini de entuziasm si interes vorbim…
“hai sa mergem”… acestea ar fi trebuit sa fie printre ultimele cuvinte rostite de mine si totusi nu m-am putut abtine pentru un motiv sau altul si am rostit ce vroia sa auda…
…In spatele blocului pe aleea oarecum intunecata si plina de amintiri placute sau nu, vorbim… incercam sa recuperam timpul pierdut care a stat inte noi… in zadar! pentru ce? ca sunt eu o persoana altruista si vreau sa o ajut? o intereseaza? se pare ca da… si de cele mai multe ori imi arata ca nu. Nu e treaba mea. am incercat! totul depinde de ea!
20 de minute… vorba multa… lunga plicticoasa si neinteresanta incearca sa puna capul pe mine. iar pe mie imi iese din gura… vorbeam cu inima… “poti sa stai la mine in brate daca vrei…” binenteles! nu se putea altfel! cata dobitocenie! cata nepasare! cata speranta am pus in ceea ce a urmat! DA…….!
somn… cascam intr-una fara a ne putea abtine de la reflexele neconditionate. o sarut cu ochii inchisi. stiam ca se v-a intampla asta. si nu eram singurul de acolo care stia asta! mi-am jurat ca o sa profit de ocazii si nu am sa le mai ratez! de ce sa fac asta acum? pentru ce? e o noapte superba de primavara, stau cu o persoana in brate, cu capul ei usor sprijinit de umarul meu, iar eu cu fruntea lipita de a ei superb chip si sa nu fac nimic ? nu, nu e locul pentru ganduri necurate… am capul plin de obscenitati… ma gandesc la gazele, la zburatoare si la tot ce e mai frumos pe acest pamant!
O sarut… Ma saruta… imi baga mana in par, ma tine de cap aproape asa cum numai o iubita isi poate tine dragostea langa ea in astfel de momente si ma intreaba… “de ce ai facut asta?” era clar! mi-a dat singura raspunsul…. care? “dar tu de ce ai facut asta?” liniste totala. muzica in surdina imi strafulgera urechile pline si satule de ea! o sarut dinnou…. mai pasional, ne jucam, un joc placut, o dorinta de a tine acest joc la nesfarsit! o sarut si mai tare, inchid ochii… amintiri imi trec prin a mea fiinta… pline de incarcatura emotionala fiecare gand este divin! venit din ceruri pentru a ma bucura de el din plin si a-mi reda o fosta dragoste demult disparuta pentru ea. nu am putut sa o uit niciodata, ea este si v-a ramane intotdeauna acolo!
despartirea de ea este crunta. pleaca, ma uit la ea cum se indreapta catre scara blocului… agale, mergand usor si anevoios. parca plina de regrete se uita o ultima oara la mine. este clar ca nu o sa o mai vad pentru mult timp, iar cand o voi face… ma voi bucura din plin de ceea ce s-a numit odata o dragoste… apusa ca un ultim rasarit pe un ocean de gaze…
