18 aprilie… 3 colegi… o sala plina… liniste deplina… 1 conferinta… ! degeaba!
in sala plina de oameni cu mai mult sau mai putin success m-am simtit singur! stateam pe scaun si ascultam traducerea din limba franceza. La un moment dat m-a luat valul, traducatorul parca-mi canta muzica la urechi… ma gandeam la o plaja insorita, o mare limpede, un coctail rece langa mine si tot timpul din lume! de ce ma aflam in acea sala ? din curiozitatea ? se poate… dar nu stiu sigur ce si cum cert e ca nu eram in locul in care trebuie. A fost o conferinta plictisitoare. Ma uitam la masa de oameni din sala si stiam ca majoritatea din ei nu si-ar dori sa fie acolo si ca e plictisitor. multi cascau, unii dormeau cu ochii deschisi altii incercau sa inteleaga ce se petrece si binenteles erau si oameni care erau acolo cu trup si suflet!
nu, nu imi doream sa fiu acolo si totusi am mers! am stat 28 minute dupa care am plecat, am iesit din hotel si situatia a fost cu totul alta. eram in lumea mea… aer liber vantul batea usor, nu era nici prea cald nici prea rece pasul nostru usor grabit m-a tinut cu picioarele pe pamant caci altfel visam drumul pana acasa.
acasa putina muzica… si ganduri ametitoare! trebuie sa ma descarc cumva!
